Apusul
Am iesit dintre cladiri pe strada de pe plaja si am fost intampinat de oameni care doreau sa imi vanda ochelari de soare, calatorii cu barca, si sedinte de masaj. Toti sunt foarte insistenti; am petrecut cateva secunde bune cautand un drum printre ei ca sa ajung la apa, de unde puteam sa vad ceva din apus. Dupa ce am jucat putin tara-tara-vrem-ostas, chiar pe malul marii erau multi, multi, oameni (filipino, si alti asiatici, europeni, americani, australieni) si cei mai multi aveau aparate foto cu care isi faceau poze pe rand cu soarele si cu barcile venite la mal.
M-am plimbat pe plaja cateva sute de metri, am facut si eu cateva poze cu oamenii si cu soarele (de ce nu?), apoi am cautat un loc in care sa mananc. Alegerea locului a fost dificila deoarece cele mai multe locuri sunt la fel, iar eu nu aveam cum sa imi dau seama unde e mancarea buna si unde nu. Asa ca pana la urma criteriul prin care am ales localul (pe plaja) a fost in functie de cine si ce canta. Multe dintre restaurante au formatii sau cantareti (filipinezi) care canta pentru a atrage clienti. De asemenea, fete te invita insistent in restaurante, ca sa completeze pachetul de marketing.
Eu am ales un local pe plaja unde un singur barbat localnic canta folk si rock american. Multe melodii nu le stiam, dar atmosfera era placuta si mai-tai-ul bun. Am urmarit de acolo cum lumina zilei se stingea. La un moment dat, un barbat american de vreo 50 de ani l-a rugat daca poate sa cante si el doua melodii. A fost interesant cum cantaretul filipinez vorbea foarte fluent engleza, cu o pronuntie gen Elvis.
Dupa masa, m-am plimbat mult pe plaja spre sud, am vazut multe locuri in care mi se ofereau masaje. Pe masura ce inaintam, drumul se ingusta, iar densitatea palmierilor crestea. Am auzit din departare, ca o himera, Black Magic Woman, si nu am putut rezista. Am intrat in localul acela din casuta de lemn micuta, iar inauntru era magic: diversi straini stateau la bar, la mese, foarte bine dispusi, in timp ce un trio filipinez canta dezinvolt: solistul la chitara acustica, altul la o chitara electrica si un al treilea barbat zambaret dar cufundat in muzica la un bongo. A mai aparut un tip cu o percutie intr-un mic trunchi de copac gol pe dinauntru. Au urmat Sultans of Swing care a sunat foarte bine in coliba aceea de lemn, printre palmieri, cu marea la o ureche departare, Cocaine, Wish You Were Here, Hotel California si multe altele. Aceasta coliba se numeste The Red Pirates.
Rasaritul
Stiam ca ma vor trezi oricum cocosii pe la ora 6, asa ca m-am decis sa imi pun ceasul la 5:20, si sa plec spre plaja Bolabog ca sa vad rasaritul. Pe drum, mi-a trecut prin cap sa caut cocosii si sa le strig in ureche cat pot de tare "Trezireaaa!!". Invariabil, ei incep sa cante toti intre ora 5 si 6 dimineata. Si aici sunt atat de multi cocosi incat cantarea se transforma in acapella sau in corul madrigal. Pe plaja inca intunecata, m-a surprins o voce: "Hey, good morning. Are you here to take photos?". M-am invartit putin si am vazut langa un copac, catarat pe o bordura inalta, silueta unui barbat cu un trepied. Mi-a povestit ca este expert in fotografii HDR si ca face des fotografii cu rasaritul. Mai tarziu avea sa mi se confeseze ca face astfel de fotografii pentru ca stie ca nu are talent la poze si ca asa macar compenseaza lipsa asta cu prelucrari tehnologice.
Pe masura ce se lumina, mai apareau cativa oameni pe plaja. Cainii se alergau fericiti pe plaja, parca bucurandu-se de o noua zi mai mult ca noi toti oamenii. In Boracay, cainii sunt foarte pasnici, de parca ar fi high non stop. Insa nu prea ii baga in seama pe oameni, si de multe ori prefera sa ii ocoleasca.
Un kite boarder a iesit ca sa se dea, profitand de faptul ca macar la ora asta avea toata plaja pentru el, fara sa riste sa se incurce sau sa se loveasca de alti kiteri. Il vedeam exact ca pe cainii de pe plaja, bucurandu-se de noua zi, invartindu-se de colo pana colo, sarind spre soare.
Am plecat dupa ce soarele s-a incalzit, am lasat aparatul foto in camera si inceput sa fac pasi spre White Beach ca sa fac o baie, pana cand soarele nu devine prea puternic. Era doar inceputul unei zile noi, si multe lucruri asteptau sa le descopar.
2 comentarii:
Cred ca este foarte frumos. Distractie placuta.
Sa intarzii la servici cu blogul tau... Sa mai pui poze. /Catalin
Trimiteți un comentariu