O sambata seara ploioasa. Concertul s-a mutat din terasa pe o scena improvizata in interiorul barului. Acelasi bar in care acum mai putin de 7 ani, o fata se despartea de mine cu un efect dramatic pentru un eu mai tanar si mai naiv. Acum imi doresc sa mai vin aici, pentru ca atmosfera mi-a lipsit. Luand inca o gura din berea fara alcool, m-am intors catre zambetele Adei si a lui Rotto, care m-au binedispus ca de obicei. Am ascultat concertul impreuna cu alti fani pe care ii vad cu ocazia fiecarui astfel de eveniment.
Bia a stat cuminte pe scaunul langa care ma invarteam, a ascultat atenta concertul, si a povestit aventuri din Vama. Deodata mi s-a facut dor de Vama, de Jack din Vama in noaptea aceea cand electricitatea a picat, iar un baiat a luat o chitara, o chelnerita a aprins o faclie si a inceput sa danseze in jurul ei.
Jack din Vama nu mai e, iar locatia din Bucuresti este doar o amintire. Dar in conditiile in care marea e departe in spatiu si timp, iar viata ma conduce pe asfalt in fiecare zi, chiar si o amintire este buna. Mai ales daca vine impreuna cu o chitara acustica, o muzicuta, o tamburina si mult suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu