Soul Serenade

O sambata seara ploioasa. Concertul s-a mutat din terasa pe o scena improvizata in interiorul barului. Acelasi bar in care acum mai putin de 7 ani, o fata se despartea de mine cu un efect dramatic pentru un eu mai tanar si mai naiv. Acum imi doresc sa mai vin aici, pentru ca atmosfera mi-a lipsit. Luand inca o gura din berea fara alcool, m-am intors catre zambetele Adei si a lui Rotto, care m-au binedispus ca de obicei. Am ascultat concertul impreuna cu alti fani pe care ii vad cu ocazia fiecarui astfel de eveniment. 

Bia a stat cuminte pe scaunul langa care ma invarteam, a ascultat atenta concertul, si a povestit aventuri din Vama. Deodata mi s-a facut dor de Vama, de Jack din Vama in noaptea aceea cand electricitatea a picat, iar un baiat a luat o chitara, o chelnerita a aprins o faclie si a inceput sa danseze in jurul ei.

Jack din Vama nu mai e, iar locatia din Bucuresti este doar o amintire. Dar in conditiile in care marea e departe in spatiu si timp, iar viata ma conduce pe asfalt in fiecare zi, chiar si o amintire este buna. Mai ales daca vine impreuna cu o chitara acustica, o muzicuta, o tamburina si mult suflet.

Sabong

Arena

In Boracay, in fiecare dimineata cocosii canta in cor intre ora 5 si 6 dimineata. Luptele cu cocosi (“sabong”) sunt o traditie nationala in Filipine, iar oamenii isi cresc si isi antreneaza cocosii in propriile curti. Unii au doar cate un cocos, doi, pe care ii cresc special cu scopul de a participa la concursuri si de a mai castiga un ban, dar altii au reale ferme in care sunt crescuti zeci de cocosi de lupte.

Diminica la ora 2 dupa amiaza, am luat un scuter (“single bike”) pana la The New Cock Fight Arena, unde deja era aglomeratie. Am platit biletul de intrare de 100 pesos, dupa care m-am orientat sa vad care este procedura. Aproape de intrare, proprietari de cocosi si-i pregateau pentru lupta. Ii tineau in brate, ii puneau sa se certe cu alti cocosi, ca si incalzire, sau doar socializau cu zambetul de buze. Se pot cumpara pe loc vitamine pentru cocosi, care ii fac mai puternici si rezistenti, se pot cumpara de asemenea si lamele ascutite de otel care se monteaza pe gherare pentru a isi invinge adversarul mai repede.  Lamele sunt montate specific pentru fiecare cocos in parte, pentru ca unghiul si marimea sa fie potrivite cu stilul de lupta al cocosului.

Exista un program de lupte, participarea costa cateva mii de pesos pe cocos. Cand intra cocosii in ring, sunt deja nervosi, dar au un fel de teaca de plastic peste lama montata pe gheara. Sunt introdusi alti cocosi pentru fiecare concurent, care sa ii intarate, sa ii enerveze si mai mult, pentru lupta. Asta dureaza cateva minute, timp in care oamenii din public pot sa inceapa sa parieze.

Oamenii pariaza intre ei sau cu casa, prin semne si tipete. Nu am reusit sa imi dau seama ce spun si cate semne sunt, dar se pot paria sume foarte mari. Un barbat imi spunea ca in unele zile a castigat si 20,000 – 30,000 pesos dar ca astazi nu mergea asa de bine, era pe minus. Ei gesticuleaza mult si puternic suma pe care vor sa o partieze, tipa repetand aceleasi cuvinte (probabil pe cine pariaza) si cauta prin arena pe cineva care vrea sa accepte pariul lui. Cei mai multi isi gasesc parteneri, iar unii fac mai multe pariuri pe fiecare meci.

Dupa ce cocosii sunt suficient de enervati, ceilalti sunt scosi din arena, iar cocosii sunt lasati liberi sa inceapa lupta. De cele mai multe ori, se incaiera imediat, dar sunt si cazuri in care incep sa ciuguleasca ceva de pe podea, sa se plimbe prin arena, pana cand se gasesc unul pe altul si se iau la bataie. Castiga cocosul care ramane in viata. Lupta dureaza sub un minut, de obicei, timp in care cocosii se musca, se zgarie si se taie cu lamele de otel. Pene zboara prin aer si sangele izbucneste pe podea si pe geamurile de sticla ale arenei, in uralele publicului uman. La final, arbitrul ridica ambii cocosi de la pamant, si apoi le da drumul inapoi, cel care ramane in picioare fiind declarat castigator. De multe ori, ambii cocosi sunt loviti rau, si castigatorul poate sa fie foarte ranit, dar este castigator atata timp cat ramane in viata.

Arbitrul anunta castigatorul ridicandu-l de la podea, in timp ce celalalt cocos zace nemiscat sau inca zvacnind cu ultimele puteri, plin de sange. Cei care au pariat isi schimba banii intre ei, se platesc in mana, sau arunca prin arena cu teancuri de bancnote facute mototol, si pregatindu-se pentru urmatoarea lupta.

Pentru straini, aceste scene sunt greu de digerat. Unii vin la lupte din curiozitate si pleaca dupa prima lupta, altii rezista mai mult, dar sunt afectati de cruzimea fata de animale. Adevarul este ca aceste animale sunt crescute special pentru lupte, iar pe timpul vietii sunt antrenate, hranite cu mancare mai buna decat alte pasari, si ingrijite foarte bine.

Cresterea cocosilor

Intr-o dimineata putin mai racoroasa (plouase cu o noapte inainte), l-am intrebat pe Hans daca stie pe cineva care se ocupa cu cresterea cocosilor. Asa am ajuns in curtea lui Jopline Bargas, unde l-am intalnit tacut si intelept, impreuna cu familia lui, si am vorbit despre cum isi cresc si antreneaza cocosii. Ei practica aceasta activitate de ani de zile, si au produs multe generatii de cocosi, dintre care unii sunt campioni. De cand se nasc, cocosii sunt hraniti cu boabe speciale si cu mai multe tipuri de vitamine care ii ajuta sa se dezvolte sanatos si sa devina mai puternici. Exista, de exemplu, vitamine care le imbunatatesc performantele fizice sau vitamine anti-stres, care se pun in mancare zilnic sau se injeacteaza saptamanal. Dupa ce ajung la maturitate, cocosilor li se mai da si lapte amestecat cu cereale.

De asemenea, cocosii mai sunt antrenati zilnic pentru dezvoltarea muschilor, alearga pentru dezvoltarea picioarelor si au si lupte de antrenament de cate 3 minute, dar fara lamele de otel ucigase. Dupa spusele lor, cei mai importanti muschi sunt cei din picioare pentru puterea cu care zgarie in timpul luptei si cei din aripi, pentru a putea sari deasupra adversarului si a-l putea impunge cu lama. Lamele se pot achizitiona individual sau in seturi de 12, de diverse marimi, iar costurile unui set pot ajunge pana la 8,000 – 9,000 pesos (150 – 170 euro).

Cocosii sunt trimisi la lupte inca de la varsta de 7 luni, desi daca se considera ca nu sunt inca suficient de puternici, pot astepta pana si la varsta de 3 ani. Familia Bargas detine un cocos campion, “Golden Rooster” cum ii spun ei, care a castigat 9 lupte pana acum la varsta de 3 ani. Aceasta este o realizare importanta, avand in vedere ca daca un cocos castiga o lupta, pot trece luni de zile pana cand este pregatit pentru lupta din nou, iar daca a fost ranit, atunci proprietarii ii cos ranile, ii administreaza medicamente, procesul de recuperare fiind si mai lent. Intr-adevar era un cocos puternic si mandru, mai mare decat ceilalti cocosi pe care ii au, si pasea cu fala prin curtea familiei, de parca ar fi fost la curent cu statutul de vedeta pe care il are. Cand lupta, pariorii il recunosc si pariaza pe el.

Alaturi de el, fiul lui in varsta de 7 luni nu era inca pregatit pentru lupte, nu era suficient de puternic. In alta locatie, mai aveau 14 alti pui ai cocosului campion pe care ii cresteau, dar spuneau ca probabil o sa ii vanda. Pentru fiecare tanar cocos se asteapta sa castige in jur de 2,500 pesos, sau aproape 50 euro, ceea ce inseamna destul de mult pentru o familie filipineza. Costurile cresterii sunt de asemenea importante, dar ei nu pareau afectati de asta: cateva zeci de pesos cu mancarea pe zi, si cateva sute de pesos pe saptamana cu vitaminele.