Nu fumez, nu beau alcool foarte des, nu prea injur. Dar si alte vicii sunt la fel de rele ca si acestea. De cand a inceput sa conteze atat de mult sa fii acceptat, recunoscut, integrat de catre altii mai mult decat sa fii tu insuti? Presiunile care se exercita asupra fiecaruia dintre noi de catre altii sunt o dovada clara a felului in care societatea este construita pe anumite modele predefinite ale caror caracteristici sunt din ce in ce mai mult influentate de catre media si in general de catre cei care au acces la cat mai multa populatie.
Ce inseamna asta? Pentru mine, inseamna un atac indirect la ceea ce am invatat si m-am straduit sa fiu de cand gandesc pentru mine. As prefera sa ma chinui sa gasesc un sens in viata, sa traiesc fara prieteni, sa ma inchid in mine, decat sa ma schimb dupa felul si asemanarea celor care se invart in jurul propriilor mase fara sens, zi dupa zi, pana cand cineva, de undeva, le spune cum este bine sa fii, ce sa crezi, in ce directie sa o apuci, pentru simplul fapt ca asa este cool, pentru ca asa fac altii, pentru ca daca nu o fac, devin un paria.
Mass-media este prezenta in jurul nostru absolut peste tot, atat de des incat de multe ori nu ne dam seama ca este acolo: ma refer la panourile publicitare de pe cladiri, la flyere, la filmele care ruleaza la cinema sau la televizor. Este mult mai usor sa manipulezi o masa de oameni decat o singura persoana, deoarece mai multi oameni se influenteaza reciproc, iar mintile cele mai puternice cedeaza mai greu, dar in cele din urma cedeaza. Toti cei din jurul nostru au fost influentati intr-un fel sau altul de catre altcineva. Dar liberul arbitru ar trebui sa ne ghideze sa alegem noi de catre cine sa fim influentati. Altfel, orice canal de transmitere a informatiilor la care au acces foarte multi oameni poate crea tendinte, poate influenta, schimba cursul anumitor evenimente.
Nimeni nu este obiectiv, si nu cred ca cineva se asteapta sa fie crezut ca fiind obiectiv intr-adevar. Cu toate acestea, felul in care ne exprimam subiectivitatea ar trebui sa reflecte felul in care parerile noastre sunt chiar rodul gandirii mintilor noastre. Ma gandesc cand a fost ultima data cand am vazut ca o idee noua a izvorat din propria gandire a unei persoane din jurul meu; orice idee, ceva propriu, nou, tanar si proaspat, care sa ii lumineze fata...
Ne lasam influentati atat de simplu, incat nu ne putem opune. Foarte bine, sa ne lasam dusi de val, sa credem in societate, in ceilalti, in dorinta oamenilor de a fi mai bine. Daca un lucru este considerat bun de ceilalti, trebuie sa fie bun, atunci de ce nu mi-ar placea si mie? Daca toti fac ceva anume, trebuie sa fie ceva bun, care imi va aduce multumire de sine, si ma va ajuta sa comunic cu ceilalti, sa fiu inteles, acceptat, primit cu bratele deschise in comunitatea din care am dorit atat de mult sa fac parte... dar oare cat de mult mi-am dorit de fapt asta EU?
Daca o accept, voi fi unul dintre ei. Dar care este pretul? Ce se intampla in momentul in care ideile lor devin ideile mele? Oare imi voi da seama de asta, sau le voi accepta fara ezitare? Cand voi uita ca am voie sa gandesc pentru mine? Voi face parte din ei si voi fi multumit. Voi fi simtit acceptare, ma voi fi simtit parte dintr-un colectiv, si ii voi lasa - normal - sa imi schimbe felul de a gandi, sa patrunda in viata mea intima, in spatiul meu personal, fara nici o ezitare.
Nu, nu este nimic violent, nu este o transformare brusca, nu este ceva nefiresc, nu este o invadare, nu este ceva care deranjeaza. Dar sa nu uitam, viata poate fi stralucitoare. Totul depinde de cat de mult ignoram ce se intampla in jurul nostru.
Fotografiile sunt pe site, aici
