Gura Portitei, 7-10 august 2008

Am ajuns si la Gura Portitei intr-un final. Probabil ca aveam asteptari prea mari cu privire la locul acesta, intrucat am fost putin dezamagit. Cel mai mult m-a afectat lipsa de libertate de acolo, felul in care cei care detin locul te faceu sa depinzi de ei pentru cel mai mic lucru, si te faceau sa platesti bine pentru asta. In afara de asta, calitatile intrinseci ale locului au facut sa fie suficienta liniste pentru o odihna si o relaxare placuta in cele 3 zile si ceva. Vedeam in fiecare zi aceasi oameni pe terase si pe plaja; din cand in cand mai aparea cate un cort nou pe plaja, si ii priveam cum il instalau, stiind ca din acel moment o sa ii tot vad prin zona.

La Gura Portitei poti sa mergi incolo sau dincolo pana te plictisesti, dar de fiecare data trebuie sa te intorci tot la complex, de aici vii si pleci - o organizare fara cusur a vapoarelor, parcarilor pe tarm, bonuri fiscale pentru orice.

Dar cred ca am vorbit destul - parerea mea personala este mult mai subiectiva decat cred ca pot altii sa suporte. Iata in cele ce urmeaza cateva fotografii de acolo.


Una din barcutele rapide care te duceau si aduceau de acolo pentru 80 RON de persoana.



Casutele care se inchiriau cu 70 EUR pe noapte in care erau incluse patul cu arcuri rupte, igrasia, dar si propriul loc de parcare al barcii.



Spre un canal, de dimineata, pe la 7 jumate, din hidrobicicleta. De la Gura Portitei, poti sa vizitezi doar vreo 2 canale si lacul. Fauna nu este foarte variata, majoriatea pasarilor sun pescarusi, insa am vazut si egrete, si 2 pelicani rataciti pe lac, si alte pasari gri, cu ciocul incovoiat...



Salvamarii somau. Cu toate acestea, timp de 2 zile au fost valuri si mai ales curenti destul de puternici.



Pescarus cu ochi de mafiot.



Facand cativa pasi in zona interzisa, am dat peste fetele de mai jos, care gasisera cel mai linistit loc din zona. Imi parea rau ca le-am tulburat odihna, dar mi-a trecut.



Cateodata asteptai o ora sa aduca mancarea la terasa. Alta data, venea in 15 minute. Cred ca depinde de cat de istet era ospatarul, sa bage comanda la singura casa de marcat din Gura.



Nu am pierdut legatura cu pamantul insa. Exista semnal pentru toate retelele, insa din pacate nu era si 3G. Vroiam sa-l sun pe Maz sa ii arat cum e pe acolo.



Cativa pescari curatau pestii pe marginea unui canal. Aruncau resturile in apa, iar un grup restrans de pescarusi cu pene mai gri profitau de ocazie pentru a se hrani. In felul acesta, ajungeam foarte aproape de aceste pasari mai salbatice aici decat pe litoralul din sud.



In ultima zi, ne-am trezit sa vedem rasaritul. Cu cateva minute inainte de a iesi soarele, oamenii veneau grupuri spre stabilopozi ca sa priveasca, ca niste zombie, pierduti de identitate. Nu a fost insa nimic spectaculos.



Intr-o noapte, am primit vizita ansamblului folcloric de lipoveni din Jurilovca. Au pornit un foc de tabara pe plaja si au incepu sa danseze si sa cante prin preajma-i. Oamenii s-au adunat si s-au bucurat de spectacol, si am observat ca unii chiar stiau si cuvintele cantecelor.



Ziua era cald, insa o briza destul de puternica te facea sa suporti un pic mai usor canicula. Bere Ciuc la pahar - 4 RON, Pepsi 0.33 - 4 RON...





In afara complexului erau mai multi oameni decat in interior, in zeci de corturi ce se intindeau pana la antenele de telecomunicatie. Toti aveau saci in care depozitau gunoiul, gratare de facut mancare, unii pescuiau pe canal, altii mancau tot la terase. Cei mai multi aveau bagaje ca pentru o luna.



Prin urmare, Gura Portitei, casa pescarusilor si a monopolului. Daca vrei sa dai libertatea din Vama pe liniste, vino aici. Insa vino pregatit sufleteste sa depinzi de cei care iti cer banii.