Ii spusesem Oanei ca in sfarsit o sa vin sa o vad calarind. Multa vreme am incercat sa ajung la centrul de echitatie, insa de fiecare data aparuse ceva. De data aceasta, duminica pe la 11:30 ajunsesem acolo. Din intamplare am dat peste un concurs, din care mi-a atras atentia calul de mai jos, masiv, puternic, dar gratios.
Cat m-am mai invartit pe acolo, printre oameni, cai, si chiar gratare cu carnaciori si mici, dintr-un grajd m-a tintit iapa de mai jos. Se uita ciudat la mine, parca vroia sa imi spuna ceva. Mai tarziu, cand am intrat ca Oana sa o ia pe Nefertiti, aceasta iapa se afla chiar acolo, si tot m-a lasat cu sentimentul ciudat ca incerca sa imi comunice ceva important.
In sfarsit, pe cai. Era deja pranz, iar caldura era greu de suportat. Nefertiti a asteptat supusa ca Oana sa se urce pe ea si sa porneasca incet spre manej. Din cauza concursului, aceasta ramasese singurul loc in care Oana mai putea calari.
Oana era toata un zambet, iar Nefertiti, desi a obosit repede din cauza caldurii, parea bucuroasa ca era din nou cu Oana. Peste ceva vreme, a dus-o inapoi in grajd, si timpul a venit ca eu sa plec. Insa cu siguranta o sa ma intorc ca sa ii vad cum sar peste obstacole pe traseul mare.
Nefertiti :)
2 comentarii:
chiar ca parca vrea sa spuna ceva..oricum, un mare secret...poate il stiai si tu dar l-ai uitat :)
as calari-o si io
Trimiteți un comentariu