Cu toate astea, spiritul ramane, iar pe masura ce ma indepartez, de fiecare data intorc capul dupa Moscheea Albastra sau dupa Hagia Sofia ca sa o mai vad o data, sa imi imprintez cat mai bine pe retina splendoarea lor nemuritoare. Dinspre Marele Bazar, daca urmaresti linia de tramvai, nu poti sa nu fii impresionat de Cisternele tolkiene, de forfota de la Eminonu care vine si se duce pana dincolo de Bazarul de mirodenii, unde sunt zeci de strazi pline ochi cu tot felul de comercianti de haine si kitschuri stralucitoare, de podul Galata unde din cauza caldurii, pescarii nu prea mai prindeau nimic, de funicularul spre Taksim, unde marea de oameni circula precum flux si reflux in sus si in jos pe aceeasi strada care se intersecteaza cu multe alte stradute, fiecare cu secretul ei, sau de noul palat al sultanilor, Dolmabahce, care te lasa mut de luxul in care traiau ultimii sultani.
Altfel, si anul acesta, momentul revelator a fost la Suleymaniye, langa care am mancat o mancare picanta de fasole la o cantina, un lucru ata de simplu care m-a facut sa decomplic toate celelalte lucruri complicate care imi ocupau mintea si viata, cel putin pentru cateva zile cat stateam acolo.
O ramasita a protestelor din Taksim.
Zecile de strazi cu magazine de orice, pe care misuna mii de oameni galagiosi in cautare de chilipiruri, devin pustii cand se intuneca.
Al treilea an cand fac o poza din acelasi lor, in Hagia Sofia. Oamenii trec, fotografiile raman. Celelalte poze sunt aici in 2012 si aici in 2011.
Pe pietrele de pe faleza, multi turci fac plaja sau pescuiesc. Unii isi construiesc pereti din pietrele pe care le gasesc in zona, ca sa fie mai feriti de vant.
Puntea interioara a unui vapor care face croaziera pe Bosfor. Toata lumea era, bineinteles, pe puntile exterioare, de unde sa faca poze si sa simta briza. Pe drumul de intoarcere, aici se mai culcau cateva persoane obosite dupa drum.
Steagul Galatasaray langa steagul Fenerbahce, cu scopul de a oferi putin mai multe umbra strazii.
In partea veche a Marelui Bazar, un steag era evidentiat de razele de soare care patrundeau pe fereastra.
La Eminonu s-a tinut un protest impotriva loviturii de stat din Egipt.
De la capatul Bosforului este o privelista frumoasa cu Marea Neagra, iar oamenii o admira sau isi fac poze cu ea.
O pisica pofticioasa cu ochi de culori diferite.
Cred ca de fapt, in orice luna mergi in Istanbul, trebuie sa alegi sa vezi ceea ce conteaza cu adevarat. Daca te lasi prins in toate capcanele si in toate problemele orasului, nu o sa simti energia, povestea Istanbulului. Dar eu personal, nu o sa ma mai duc in august. O sa am rabdare sa vina o perioada mai calma, ca pana acum in octombrie. Atunci doar o sa pot sa beau un ceai si sa mananc un gozleme linistit la terasa mea preferata.
