Weekendul acesta am avut placerea sa lucrez cu Gina Maican, pe care poate o cunoasteti sau poate nu. Realitatea insa este ca ea este la fel de frumoasa si fermecatoare cum apare in aceasta fotografie, sau in altele de pe siteul meu.
As vrea sa multumesc Makeup Mirelei pentru incredibilul machiaj, si sper sa colaborez cu ea in continuare.
De asemenea, as dori sa multumesc staff-ului de la Hotel Christina, care ne-a primit cu bratele deschise in camerele luminoase ale hotelului si bucatarului pentru prajitura delicioasa.
Inca mai e timp sa fac ceva ce vreau. Sa ma scol deverme pentru mine. Mai e timp pe care sa-l pierd cu altii si sa-l castig cu mine. Sa privesc cum cad frunzele. Sa calc pe un rahat de caine si sa il sterg cu migala si atent la orice ramasita. Sa pot sa arunc ness-ul la gunoi si sa-mi fac o cafea la ibric. Sa ascult o melodie de mai multe ori la rand, si nimic altceva in acelasi timp. Inca mai exista timp pentru mine.
13 septembrie 2009, valurile depasesc inaltimea lui, afara bate un vant rece, usturator. Apa rece ii pisca pielea, algele i se agata de maini si de picioare, iar spuma alunecoasa il trage in jos. Cu toate acestea, inainteaza incet printre valuri, asteptandu-l pe cel menit lui.
Nu este important ce s-a intamplat dupa aceea. Provocarea a luat sfarsit. Fotografia se vede cel mai bine marita.
Toate fotografiile sunt facute cu Panasonic Lumix DSC TZ-4, noua mea compacta de vacanta. M-am simtit foarte relaxat si odihnit sa nu duc dupa mine rucsacul cel mare si greu. Am gasit un fel de placere a point-and-shoot-ului, a modului automatic, de care nu am putut sa ma bucur de ceva vreme. Acum ca sunt acasa insa, am renuntat la el. Pana data viitoare. Fotografiile care exprima singuratate sunt exploatate de multi oameni. Pentru ca exprima sentimente mai profunde, personajele sunt mai expresive, mai ganditoare, iar privitorii mai impresionati. Insa poti gasi singuratate si in multimi, in petreceri, in familii, in mare, in ochii din spatele camerei. Si lumea ar trebui sa stie ca singuratatea nu este neaparat un lucru trist.
Placut impresionat de Viscri. Sighisoara e aceeasi, iar de la Biertan ma asteptam la mai mult. Cu toate acestea, am aflat de existenta a multe locuri ce acestea prin zona Medias, Sibiu, Brasov, si planuiesc sa le vizitez in curand. De asemenea, ma gandesc la o serie de fotografii patrate alb-negru.
Timp de doua zile si jumatate, timpul meu a fost petrecut privind case care nu pareau la locul lor in Delta, mergand spre si dinspre mare pe un drum nisipos, terapeutic, plesnind tantari, fugind de ei, sau asteptand carnatii nemtesti sa se faca pe gratar. Aproape totul in aceste zile a fost alb negru pentru mine.
Am fost ars pe rand de soare, de vant, de aer conditionat, de papuci, de slipi, de preturi si de pasarile care ma evitau cu mare pricepere.
Nu mi-am facut o parere bine definita asupra locului, insa am invatat ca a vizita Delta nu trebuie sa contina cuvintele "patru stele", "barca rapida", "gratar de piept de pui 27 lei", "gazon", "piscina" sau "digi tv".
Totul a inceput cu o prognoza de ploaie. Am vrut chiar sa plec inainte ca spectacolul sa inceapa. Pana la urma, am stat pana la prima pauza, exact cand a iesit soarele.
Pozele in varianta color si altele, cu bikerii propriu-zisi pe site la sectiunea presa.